Familia extinsă

Familia extinsă.
Am avut-o dintotdeauna, însă am conştientizat-o abia la maturitate, când am devenit părinte.

Din fericire am crescut într-o familie cu mulți verişori, unchi şi mătuşi. După ce m-am căsătorit, am primit cadou un pachet de familie extinsă şi mai mare. Căci atât eu cât şi soțul meu avem câte trei frați, iar părinții noştri chiar mai mulți. Jos pălăria pentru bunicii şi străbunicii noştri.

Odată cu mutarea în Belgia, am avut şi mai puțin contact cu ei, decât înainte. Fiecare cu viața lui, nu îți dai seama cum trece timpul şi din când în când realizezi – când unul dintre ei pleacă într-o lume mai bunā – că îți doreşti să îl fi cunoscut mai îndeaproape.

De când a venit #domnulbucurie, la fiecare întâlnire cu familia extinsă îmi dau seama cât de norocoşi suntem. Fie că sunt mătuşile care fac pachete şi scriu bilețele, fie e unchiul glumeţ care te iubeşte ca pe o fiică/fiu, sau poate e cel meseriaş care sare în ajutor când îl chemi. E un cerc închis în care deşi nu vorbeşti cu toți, toată lumea ştie ce se întâmplă. Ei bine, tot cercul ăsta îi oferă copilului tău iubire. Fiecare în felul lui, desigur. Însă toți cei din cerc au sentimentul ăla de „al nostru”, pentru copilul tău.

Aşa cum eu şi probabil că şi tu, crescând aşa, am simțit unde sunt rădăcinile mele, unde e locul cald în care pot fi exact aşa cum sunt, în care îmi vorbesc limba, mănânc mâncarea aia bună şi unde pot să râd zgomotos, cât mă ține gura. Sau locul în care atunci când se întâmplă un necaz, mă uit în ochii cuiva şi nu e nevoie de cuvinte. Căci ştiu că simte la fel. 

Deşi am simțit de atâtea ori pe propria-mi piele, am văzut din nou prin ochii copilului meu cât de bine se simte în jurul verişorului mai mare care îl ia în brațe, îl pupă, îl trage de fălci sau îi ia jucăriile doar ca să îi vadă reacțiile. În schimb, el îl caută de la prima oră a dimineții şi îl strigă toată ziua.

Şi toate astea cu un pic de efort, cât să pleci de acasă, sau să fii deschis să primeşti vizite pentru câteva zile.

Timpul ăsta şi sentimentele astea de apartenență cu care creşte orice ființă vie de pe pământul ăsta, sunt de neprețuit. Aşa că dacă le ai, nu le lua de-a gata. Primeşte-le ca pe o binecuvântare. Căci asta sunt.

C.

Lasă un răspuns

Descoperă mai multe la Cătălina Ciobotariu

Abonează-te acum ca să citești în continuare și să ai acces la întreaga arhivă.

Continuă lectura