M-am întors după o lună de vacanță în România. În suflet e exact ca vremea din Belgia: ploaie, soare, vânt, furtună.
O lună de vară în România petrecută în sânul familiei, cu vizite făcute şi primite de la familia extinsă, cu bunătăți făcute de mâinile mamei şi cafea proaspătă făcutā de tata, o lună cu mult soare, în care copiii se joacă pe stradă de dimineața până noaptea, cu seri în fața porții unde vecinii ies la o vorbă şi copiii aleargă desculți şi râd până târziu.
Toate astea m-au făcut să mă simt ca un pui pe lângă o cloşcă. Casa părintească, strada pe care am crescut, vecinii cu care mă ştiu de când eram de-o şchioapă, vânzătorii de la magazinele din colț, preotul sub ochii căruia m-am făcut mare, bunicuțele din biserica unde am copilărit şi care încă mă recunosc. Doamne, ce inimă plină!
Despărţirea, ca de obicei. Părinți în poartă care fac cu mâna şi care intră în curte abia când te indepărtezi. Ochi umezi, nod în gât.
Pe drum, am timp să plâng, să râd şi să fac tot ce mai vreau căci până să ajung la o bucată de autostradă, dureazā. O zi. La ieşirea din țară, fac popas de câteva ore şi o iau la drum din nou cu noaptea în cap. Vremea e bună pentru călătorit. Răcoare, mai plouă, se mai opreşte.
Vreau să ajung, căci sunt obosită, iar copilul s-a plictisit. Pe drum îmi mai spune numele copiilor cu care s-a jucat în timpul ăsta. Îi zic că vine la copii la creşă în Belgia, dar nu pare prea încântat.
Se face seară, ajung acasă. Acasă? E acasă sau nu? Unde e acasă? De unde sunt? De aici sau de acolo? Val de sentimente şi stomac strâns. Hai să dorm, poate sunt obosită.
A doua zi de dimineață, la cumpărături. Parcă sunt într-o altă dimensiune. Fac switch la limbă, am ajuns aici unde nimeni nu se grăbeşte şi totul e organizat. E bine că e linişte. Parcă era bine şi acolo. Unde e bine? În grabă sau în linişte?
Luptă în suflet. Exact ca vremea de afară: ploaie, soare, vânt, furtună.
10 răspunsuri la “Cum mă simt după vacanța în România?”
Bună, foarte frumos scris….dar, părerea mea e că acasă e acolo unde simți.Nu contează locul, “acasă” îl faci tu și cei din jur. Te urmăresc cu drag !
Mulțumesc, apreciez! Sigur, “acasa” e diferit pentru fiecare. Eu imi doresc un pachet frumos. 😄
Ai gand de intoarcere in tara? De cat timp esti plecat?
Nu sunt plecat de mult timp…de, aproape 3 ani. Dar, nu cred că mă voi întoarce, un motiv ar fi că 80% din familie e pe aici, iar altul ar fi că țara nu mi-a oferit nimic, nu a creat condiții pentru dezvoltare etc.Ar fi multe de spus și, nu încap într-un comentariu.
Daca ai si familia aici, e minunat!
Toate bune, succes!
Ai exprimat foarte frumos sufletul celor plecati din Romania. Eu vad asta, ca atunci cand ai doi copii, ii iubesti pe amandoi la fel, dar stai la unul dintre ei ( din anumite motive) si mereu mergi sa-l vizitezi pe al doilea…poate pare ciudata comparația, dar eu asa percep aceste sentimente …
Multumesc, apreciez! Dureroasa comparatia, dar da.
Dragă Cătălina, e foarte autentic ce simti. Si eu trec prin astfel de anotimp in suflet cand pleca spre părinți si de acolo. Dar linistea pe care mi-o oferă Belgia și copiii cu soțul aici, mă face să mă simt acasă. Si cu fiecare revenire, parcă tot mai acasă. Și limba parca pe automat se schimbă.
Ma bucur pentru tine, asta inseamna ca esti integrata aici pe deplin, cred. Si e mare lucru! Succes in toate! 🤗
Cât de bine cunosc sentimentul ăsta care mă încearcă de mai bine de 20 de ani! Aș vrea să te încurajez și să-ți scriu că, odată cu trecerea anilor, va fi mai ușor, dar nu pot, pentru că nu-i. Îmbrățișări!
Apreciez sinceritatea. Ce-i drept de multe ori m-am gandit ca poate daca stii limba la perfectie, ca poate daca pruncul isi face prieteni, poate daca… iubesc sa aflu si sa invat din experientele celorlalti. Asa ca multumesc! 🤗