Ce înseamnă să te simți străin?

Să fii străin e un lucru simplu. Ai luat decizia să trăieşti într-o altă țară. Iar asta înseamnă să vorbeşti o altă limbă, să sărbătoreşti alte sărbători, să ai alte zile libere, vacanțe diferite, să găseşti la restaurant alte tipuri de mâncare, să câştigi mai mulți bani şi alte asemenea.

Cum facem în cazul în care consideri că eşti cumva intergrat, te descurci, copiii merg la şcoalā, grădiniță sau creşă. Lor le place, sunt născuți în străinătate sau pur şi simplu adaptați. La job eşti respectat şi privit în mod egal ca toți ceilalți atât timp cât îți faci treaba. Pare că totul e grozav, nu?

Numai că străinătatea nu e numai roz. Să te simți străin înseamnă să o simți în suflet, frate! Să te simți mic şi să vrei să îți iei bagajul într-o geantă şi să te întorci nu în România, nu într-un oraş special din România, ci direct la mămicuța în casa natală. Unde eventual să te mai şi mângâie pe cap şi să îți pună o farfurie mare cu gogoşi calde în față.

De mai multe ori am avut discuții sau lucruri de rezolvat. La bancă, la creşă, la şcoală, la primărie, peste tot. Şi tot de multe ori din dorința de a exersa şi de a învăța limba, aleg să vorbesc în neerlandeză când aş putea să o rezolv lejer în engleză.

Ei bine dacă uneori sunt apreciată pentru asta, alteori fie exprimarea nu e aşa cum trebuie, fie modul de abordare este diferit pentru că sunt obişnuită să vreau totul imediat şi să şi rezolv –  primesc o față zâmbitoare doar din politețe şi răspunsuri ca “o să te contactăm noi”, “posibil săptămâna viitoare”, “din păcate nu se poate, locurile sunt limitate”. Şi atunci am murit.

A nu se înțelege greşit. Îmi plac fețele zâmbitoare chiar şi alea fake, uneori. Alteori însă pur şi simplu vreau să îmi iau geanta aia de care ziceam mai devreme, să iau primul avion şi să plec. Unde? Exact la farfuria aia cu gogoşi.


Mâine însă o iau de la capăt căci viața nu e doar roz sau doar negru. O trăiesc admirând viața din Occident şi alteori privind-o cu nemulțumire, indignare şi frustrare. Ce încerc să fac? Să găsesc un raport 50% – 50% în fiecare întâmplare care mă face să vreau să îmi iau bagajul…