– Cătă, dacă cineva de la conducere ți-ar cere părerea cu cinci lucruri care ar face România să se mişte, care ar fi alea?

Asta m-a întrebat seara trecută, o prietenă apropiată de acasă, de la care am învățat multe.

Având în vedere că de câțiva ani încerc să observ lucruri, i-am răspuns aşa.

1. Descentralizarea instituțiilor publice. Când am auzit de cuvântul ăsta prin anul I de facultate cred, mi se părea ceva abstract. Adică logic, dar de nepus în practică. Ăsta e un lucru care se ştie şi care nu se vrea, că deh corupția e în floare când astepți aprobare de la cei de sus. Deci fiecare ar trebui să ia decizii in curtea proprie. Acum văd în practică cum funcționează Belgia, o țară atât de mică cu atâtea guverne.

2. Sistemul de educație. Aş pregăti profesorii şii învățătorii. Dar la modul de tabere de dezvoltare adevărate cu motivare şi cu toate cele, nu examene de care dau ei şi la care mulți iau note de 3. Nimeni nu a zis că nu e nevoie de cunoştințe teoretice în a preda copiilor, însă e vorba de mai mult de atăt. Aş face programul de şcoală mai lung cu două ore. Astfel ar fi mai puține teme pentru acasă şi mai mult timp de activități practice. Aici la sistemul de educație aş verifica ce instituții se ocupă teoretic de dezvoltarea copiilor până la intrarea în şcoală şi mai apoi inspectoratele şcolare care iarăşi ar trebui  să decidă în pătrățica lor şi să răspundă pentru activitatea lor. Tot la sistemul de educație, e necesar ca la un moment dat profesorii să îndrume elevii. Dar discuția e cu părinț şi copilul, desigur. Spre o meserie sau spre facultate? Uite ce mare e cererea de instalatori, electricieni şi alte asemenea.

3. Aş introduce votul obligatoriu. Atât timp cât eşti parte din societate, trebuie să ai drepturi dar şi obligații.

4. Aş incepe procesul de digitalizare. Iar asta înseamnă buletin electronic. La toate instituțiile din Belgia introduci buletinul şi  nimeni nu iți cere vreo copie.

Îmi aduc aminte cum acum probabil şapte ani m-am dus cu o procură să ridic nişte atestate de la ARR din Iaşi. Acolo a fost apogeul. Nişte funcționari care să se simtă mai ca acasă nu am văzut niciunde. Pe lângă asta, plini de răutate şi ca să nu zic altfel – cu  un puternic sentiment de superioritate. Efectiv nu au vrut să îmi dea atestatele pentru că nu aveam o copie. Bărbatul respectiv destul de înaintat în vârstă avea copiatorul lângă el. Din ăla mare, să ne înțelegem. Nu a vrut nici în ruptul capului. L-am rugat, i-am explicat că e rea voință, că e doar o copie. Nu a vrut. A trebuit sa pierd timp să revin cu o copie. Asta nu o uit. Forever. 

5. Ar fi şomajul şi banii degeaba. Câți oameni iau bani degeaba stând pe şomaj şi ajutor social însă nu sunt chemați la vreo specializare/calificare. Ar putea să învețe ceva ca apoi să poată munci. Legat de muncă, aş pune plata pe oră şi nu pe salariul minim. Ar putea exista şi locuri de muncă part time, deci se umplu cumva locurile unde e nevoie. Iar cei care vor să munceasca doar jumătate de zi ar putea să o facă. La fel si angajatorul ar putea alege. Deşi cred că este şi la noi legal, nu prea am auzit să se practice.

Tu ce iei cu tine la întoarcerea în țară? Ce idee, comportament sau acțiune ai observat în țara de adopție care ți se pare că ar aduce un plus dacă ar fi aplicată în România?