Site icon Cătălina Ciobotariu

Unde ne-am relaxat trei zile în România şi cum a fost cu mocănița?

Anunțuri publicitare

Ajunși în România după un drum nu lung, ci foarte lung, am stabilit din capul locului că nu mai străbatem distanțe lungi cu mașina. Și totuși voiam să ne relaxăm câteva zile undeva la munte.

Deși perioadă aglomerată, am găsit totuși de cuviință să ne petrecem câteva zile la Fundul Moldovei, în județul Suceava. Zona e tare frumoasă, parcă numai bună de luat la pas. Dacă sunteți interesați de mănăstirile din zonă mai ales, e musai să mergeți. Noi am dormit două nopți la Casa Baciu. Ce au făcut oamenii aștia acolo e minunat, dar parcă am senzația că ceva nu funcționează cum trebuie, iar la restaurant aveau doar câteva feluri de mâncare. În schimb tot ce au amenajat acolo e foarte fain. Puteți lua și biciclete pentru o plimbare prin zonă. În apropiere e Rarăul, așa că puteți pleca în drumeții dacă sunteți amatori și de asemenea, dacă nu ați văzut încă, puteți merge pe TransRarău. Tot în apropiere, la Pojorâta puteți mânca un păstrăv bun bun, la Hanul Păstrăvarului.

Pentru că mai fusesem în zonă în pandemie și nu ne-am bucurat de mocăniță fiind mult prea aglomerat, de data aceasta nu am ratat-o. Mocănița Huțulca se află în localitatea Moldovița. Construită inițial pentru transportul lemnului, mocănița este administrată în prezent de o firmă românească, deși din discuții am înțeles că cel care o deține este neamț.

Traseul mocăniței are o lungime de doisprezece kilometri, iar toată călătoria dus – întors durează aproximativ trei ore. Înainte de a vă pune la drum spre gara Moldovița, consultați aici, orarul de plecare al mocăniței. Noi am ajuns prea târziu pentru cea care tocmai plecase așa că am stat și am așteptat, mâncând înghețată. Foarte important de știut este că traseul merge de-a lungul șoselei și nu prin pădure. Chiar și așa, peisajele sunt frumoase, iar altfel nu ai putea vedea locuințele oamenilor și pe ei stând la poartă ca să salute.

Prețul unui bilet pentru adulți este de 45 lei, iar pentru copii de 25 lei. Copiii care nu au bilet trebuie să stea în brațe deci, locuri libere nu prea rămân. V-aș sugera mai degrabă să luați bilet și pentru copii, ca să puteți sta comod. Casa de bilete se deschide cu o oră înainte de plecarea mocăniței.

Drumul, așa cum spuneam, merge pe lângă șosea, dar tot am văzut peisaje faine. Încercați să faceți abstracție de fumul negru care vi se pune pe păr sau haine. Nu faceți în fiecare zi asta. Poate să nu fie plăcut dacă ești mai sensibil, însă în nici un caz nu e ceva peste care nu poți trece.

Capătul de linie este în localitatea Argel. Primirea e foarte călduroasă, primul om care ne-a zis „bine ați venit, vă așteptam!” fiind un tip cu pălărie care învârtea de zor într-un ceaun mare cu mămăligă. Chiar dacă nu ți-e foame, tot o să încerci să mănânci ceva. Sunt bunătăți tradiționale de tot felul: sarmale, ciorbe, bulz, varză călită, mici, cârnați și multe altele, inclusiv desert. Copii pot face o plimbare destul de scurtă cu poneiul sau calul, pentru 25 lei.

Cele patruzeci de minute de pauză din Argel trec foarte repede, așa că mocănița e gata pentru drumul de întoarcere. Părinți cu burta plină, copii cu suveniruri în mâini, o iau din loc spre gara din Moldovița, de data asta ceva mai obosiți decât la plecare, de la zgpomotul mocăniței, al aglomerației și al aerului de munte care îți suflă în față.

Plimbarea cu mocănița Huțulca a fost așadar o călătorie inedită și plăcută. E adevărat, nu aș mai face-o a doua oară, însă în special pentru copii, se merită fiecare minut petrecut acolo. Așa cum vă îndemn de fiecare dată, încercați să nu mergeți cu așteptări. E mult mai fain să te lași surprins și să te bucuri de moment.

Vacanțe frumoase să avem!

C.

Exit mobile version