Trecuseră deja câteva săptămâni de când nu am mai plecat undeva. Cu toate târgurile şi piețele locale, ceva lipsea aşa că duminică am acceptat cu entuziasm propunerea de a merge la “Les draisines de la Molignée”. Drumul nu era prea lung, aşa că am pregătit cele necesare #domnuluibucurie şi ne-am pus la drum.

Văzusem în fugă că e vorba despre pedalat pe şine şi de asemenea orele la care se pleacă ca să ne putem organiza.

Am ajuns acolo cu cinci minute înainte de plecarea în cursă. Deşi nu era prea aglomerat, tipul de la casă ne-a zis că fără rezervare e un pic dificil. Până la urmă s-a “îndurat” şi am achitat repejor pentru cursa de şase kilometri (trei dus, trei întors), cei 40 euro pentru două biciclete. Există trei tipuri de curse, noi am ales-o pe cea mai scurtă. Găseşti aici detaliile despre toate trei, inclusiv orele de plecare.

Locația nu e super îngrijită, şi personalul cam în acelaşi ton, însă pentru o ieşire din rutină şi o gură de aer proaspăt, se merită. Mai ales dacă ai cu tine şi micuți, cărora sigur le va plăcea aventura. Cursa merge prin pădure practic, de-a lungul râului.

Primii trei kilometri pe sensul de dus, recunosc că nu au fost foarte uşori având în vedere condiția noastră fizică “de zile mari”. După cei trei kilometri, am făcut o bine meritată pauză în care ne-am servit sticksurile din rucsac şi ne-am odihnit. Poți face o plimbare până la ora de întoarcere. Când se face timpul, vine o persoană şi întoarce bicicletele ca să o poți lua în sens invers.

Pe celălalt sens de mers, e floare la ureche. Mergi mai mult în vale aşa că te poți bucura şi de natură şi de poze, lejer. Dacă cei din spate vin cu viteză, nu e grav. Bicicletele au un soi de cauciuc menit să atenueze impactul.

Sticksurile nu ne-au ajutat prea mult, aşa că la finalul cursei ne-am oprit la primul restaurant: La Héronnière Falaën. Mâncarea a fost destul de bună, iar prețurile obişnuite. După masă merge un dulce aşa că am servit o înghețată artizanală bună bună, tot din apropiere.

Fiind la 17 kilometri distanță, am încheiat călătoria noastră de duminică pe malul apei, la Dinant. Atmosfera acolo, ca de obicei. Spirit de relaxare şi vacanță, multe naționalități, în special români. Se pare că suntem dornici mereu de locuri frumoase.

A.. şi încă ceva. Când o să vedem la restaurante mese lipite cu multe persoane, clar suntem de ai noştri. Pentru că ăsta e unul dintre lucrurile faine care ne defineşte. De unde şi vorba cântecului “bine-i şade mesei mele împrejur cu neamurile..” 😄

Spor la pedalat!

C.

* Dacă ai găsit informații interesante aici, te invit să îmi scrii în comentarii. Iar dacă pur și simplu ți-a plăcut articolul, poți da share şi abonare pentru a fi la curent cu următoarele postări. Mă găsești pe Facebook aici, pe Instagram aici, pe Tik tok aici și pe Pinterest aici.