Bebe merge la creşă!

Sau „Cum devin mamele vulnerabile”.

Pe lângă momentul în care copilul este bolnav, cred că este a doua mare greutate pe umerii părinților şi în special a mamelor, (dacă tatăl are norocul să fie la serviciu), momentul în care pruncul tău merge la creşă. E un moment pentru care te pregăteşti cu câteva săptămâni inainte. Te gândeşti cum te vei organiza dimineața, cu ce îl vei îmbrăca, dacă ai bifat lista cu lucrurile pe care trebuie să le duci şi aşa mai departe.

Poate părea egoist ce spun, însă pentru mamele care nu au avut ajutor cu bebe, momentul începerii creşei dă senzația şi de o uşoară relaxare. A venit momentul în care poți să faci toate lucrurile pe care nu le-ai mai putut face în ultimele luni. Să ai timp pentru tine, pentru un film, pentru conversații lungi la telefon sau pur şi simplu pentru o baie lungă, făcut unghii, sau pentru un somn bun.

Toate bune şi frumoase, ajungi la creşă, îl laşi pe bebe cu emoții mari pentru că nimeni nu ştie cum să aibă grijă mai bine de el decât tine, claar şi pleci. În momentul ăla ai murit şi gata. Simți că ți s-au tăiat mâinile şi picioarele, nu ai nici un scop în viață, pluteşti în derivă, nu ai ce să faci, nu ai unde să te duci. Lista pe care o aveai de rezolvat s-a evaporat şi timpul stă în loc. Asta în cazul în care nu îl laşi plângând. Dacă mai şi plânge, cred că tot ce am scris mai sus se înmulțeşte cu un milion. Sentimentele sunt extreeem de intense, e adevărat şi numai cine trece prin asta ştie despre ce vorbesc. Pentru mine a fost aproape cum mi s-a povestit. Aşa că povestesc şi eu mai departe.

La ce vârstă începe bebe creşa?

Pe lângă cele trei luni oficiale de după naştere, eu mi-am luat concediul din cursul anului (pentru că nu îl luasem), dar şi o parte din concediul parental de patru luni (ouderschapverloof – pe care îl poți lua până împlineşte copilul 12 ani). Aşadar, #domnulbucurie a început „jobul” la 7 luni. Din ce am înțeles, dacă vrei să îl duci la un an, e cam târziu. Aşa că cel mai bine e să discuți la creşă în prealabil.

De ce fel de lucruri are nevoie bebe la creşă?

  • Lapte praf (depinde de ce marcă foloseşti);
  • Biberon;
  • Haine de schimb (bluză, pantaloni, şosete, bavetă);
  • Ser fiziologic pentru curățarea nasului;
  • Suzetă;
  • O jucărie cu care se simte în siguranță; (eu am dus, însă #domnulbucurie nu avea nimic preferat, aşa că nu cred ca l-a ajutat;
  • Cremă de funduleț dacă foloseşti ceva special înafară de ce au ei;
  • Fotografie cu familia pe care o poți trimite pe email;
  • Poate cel mai important: documentul cu tariful pe care îl vei achita (Inkomenstarief). Îl obții intrând pe site-ul „Kind en gezin”. Trebuie să te autentifici cu cititorul de buletin sau cu itsme. Dacă nu reuşeşti, te vor ajuta ei cu siguranță.

Cât va sta bebe la creșă în prima zi?

În funcție de discuția pe care ai avut-o cu cei de la creşă, copilul va rămâne la creşă în prima zi tot programul, sau ți se oferă posibilitatea unui program de acomodare. Cel puțin aşa a fost la noi. Aşa că în prima săptămână, #domnulbucurie a mers trei zile şi a stat în fiecare dintre ele aproximativ două ore. În prima s-a jucat, în a doua a mâncat legume, iar în a treia a mâncat şi fructele.

Desigur că poți să îl laşi din prima zi program full time, este alegerea fiecărui părinte, iar fiecare ştie ce e mai bine pentru pruncul lui.

Ce fac după ce îl las pe bebe?

Pentru că deja eşti un om mort şi se plimbă doar corpul tău pe drumul de întoarcere, ia-ți corpul şi du-l undeva. La o cafea, în vizită la cineva, la cumpărături. Doar nu te du să stai singură. Din punctul meu de vedere te adânceşti în sentimente nu prea prietenoase. Dacă sunteți împreună, ascundeți-vă după un colț sau în maşină, plângeți liniştiți şi apoi găsiți-vă ceva de făcut. Timpul trece repede şi va veni ora când trebuie să îl luați.

Pregăteşti copilul în vreun fel pentru schimbare?

Eu da. De obicei încerc să îi spun mereu ce urmează să facem. De data asta, din cauza temerilor mele, l-am înnebunit de cap. Am început să îi spun de multe ori ce este creşa, cine merge acolo, ce va face, etc.

Datorită faptului că e în apropiere, ne-am plimbat de câteva ori până acolo şi i-am arătat locația.

Am intrat cu el de câte ori am avut ocazia. La discuția cu personalul sau de câte ori am putut, l-am luat noi pe verişorul lui, ca să vadă cum e.

Nu am nici cea mai mică idee dacă a funcționat ceva din toate astea dar cert este că nu a plâns în prima zi când l-am lăsat. Nici în următoarele. Momentan. Vom vedea ce ne rezervă viitorul.

Mersul lui bebe la creşă este clar un eveniment super important. Până acum te-ai chinuit să te construieşti, să devii mamă. Ți-ai adunat toate forțele să fii puternică, să rezişti lipsei de somn şi tuturor schimbărilor care au intervenit, să îi acorzi lui bebe toată dragostea indiferent de circumstanţe. Şi ai reuşit. Momentul creşei te destabilizează, te face să simți că îl trădezi sau că îl abandonezi. Oare era momentul? Trebuia să mai aştepți cu întorsul la job? Oare el cum se simte? Mii de întrebări zboară prin mintea ta. Toate sunt normale. Vulnerabilitatea face parte din a fi femeie şi mai ales mamă. Ai dreptul să te învinovățeşti, sā îți faci griji, să nu îți găseşti locul şi chiar să plângi. Pentru că „meseria” de a fi mamă include toate astea şi multe altele. Şi atunci realizezi şi te întrebi: „oare mamele noatre cum au reuşit?”

Probabil cum vom reuşi şi noi. Pentru că dacă nu am fi putut, nu am fi avut, nu am fi fost puse în astfel de situații. Dar putem. 💕

Pagini: 1 2

3 răspunsuri la “Bebe merge la creşă!”

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: