Despre părinții rămaşi acasă care „pun” pachete

Câte pachete primeşti pe an de acasă? Multe, nu foarte multe, sau unul. Ăla de Crăciun. Dacă eşti plecat din țară şi nu pleci de sărbători acasă, nu cred că ai cum să ratezi pachetul de Crăciun.

Totul începe cu „şi anul ăsta cumpărați porc?” Ei bine de acolo mintea părinților şi cred că în special a mamelor începe să lucreze. Poate nici nu voiau să cumpere anul ăsta. Dar dacă ai întrebat, cale de întoarcere nu e. 😄 Ăsta e clar un indicator că odoraşul vrea să se înfrupte din bucatele gătite de părinți. Produsele tradiționale făcute de mama şi „afumate” de tata cu lemne la fel ca atunci când erai copil, trebuie musai să fie pe masa ta.

De aici mințile mamelor sunt un lung şir de liste, sarcini de îndeplinit şi lucruri de cumpărat. Că vorba aia. Dacă au şi nepoți trebuie neapărat să ajungă şi moşul ăla din România.

„Alo mamă, ai vorbit? Când pleacă băieții ăştia cu pachetele?” Te dai de ceasul morții să găseşti „băieții cu pachetele” şi să anunți data cea mare. Odată ce ai rezolvat, discuțiile următoare vor fi despre „ce să îți mai pun?”, „vrei şi varză murată?” „îți pun şi câteva ouşoare”, „îți pun şi şorici, vezi să îi dai şi lu frate-to”. Deci subiectul principal e operațiunea pachetul.

Pentru dragii noştri părinți pregătitul pachetului e o treabă foarte delicată. Nu trebuie să lipseascā nimic de pe lista din capul mamei, iar fiecare colțişor al genții trebuie umplut neapărat. Altfel nu se ajunge la greutatea dorită. Adică să nu îl poți ridica de jos. Dacă mai primeşti şi borcane cu bunătăți din beci, trebuie să te înfingi bine în pământ.

Bucuria primirii pachetului de acasă, e o bucurie aparte. Aproape cu cea a primirii pachetului de acasă din studenție. Numai că de data asta, când începi să desfaci pungi, punguțe, caserole, hârtii pentru ambalat îți dai seama de efortul şi de grija cu care ei au pus totul, apreciezi fiecare produs pregătit cu multă muncă şi eşti recunoscător pentru lucruri, pentru că ai primit şi ai o bucată din „acasă” cu tine de sărbători.

Eşti cel mai norocos dacă în pachet găseşti piesa de rezistență, cireaşa de pe tort sau cum vrei să o numeşti: biletul. Cele câteva rânduri scrise înainte de a trage fermoarul genții sunt de neprețuit.

Părinții rămaşi acasă care trimit pachete, nu trimit doar simple produse muncite. Trimit toată dragostea lor, tot dorul pe care îl strâng pentru tine şi toată dorința lor ca ție să îți fie bine şi să reuseşti ceea ce ți-ai propus, pentru ca apoi poate să te întorci acasă.

Până atunci, ei sunt pregătiți pentru următoarea întrebare înainte de Crăciun: „şi… cumpărați porc anul ăsta?”

Iar „băieților ăstora cu pachetele” nu putem decât să le mulțumim pentru că merg mii de kilometri cu mirosurile specifice bucatelor româneşti şi pentru că se înfing bine cu picioarele în pământ atunci când îți dau prețiosul. Sunteți apreciați. 🙂

Un răspuns la “Despre părinții rămaşi acasă care „pun” pachete”

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: