Numai cât mă gândesc la cuvântul ăsta şi mi se face pielea de găină. De ce? Pentru că au trecut şase luni şi încă ne confruntăm cu această problemuță să o numim acum.
Care este cauza?
Încă de când s-a născut, pruncul nostru a avut reflux. Ceea ce m-a terorizat efectiv pentru că îmi doream desigur ca el să asimileze ceea ce mănâncă şi să se dezvolte normal. În cele trei zile de spitalizare de după naştere, cred că şi personalul de la curățenie ştia că bebeluşul are reflux. 😀Atât de speriată eram.
Am spus oricărei moaşe, asistente sau oricărui medic lucrul ăsta. Fiecare dintre ei mi-a pus aceleaşi întrebări pe care probabil multe mămici care s-au confruntat cu asta le ştiu: are reflux după fiecare masă? Mult sau puțin? Normal sau cu putere? În maternitate toată lumea a spus că e normal, posibil să mai aibă ceva pe esofag din burtică, dar că îi va trece.
Cum am aflat ulterior, cauza refluxului este faptul că o chestie micuță (sfincter esofagian) nu este dezvoltată suficient şi astfel permite trecerea sucului gastric înapoi. Am găsit şi o fotografie numai bună în sensul ăsta pentru că desenul pediatrului nu e la fel de explicit.
La primul control cu pediatrul după ieşirea din spital (şase săptămâni) dar şi la restul, întrebarea pe care am primit-o a fost dacă bebe are dureri imediat după ce vomită sau nu. E bine să menționez că am fost în total la patru pediatri pentru a afla cât mai mult.
Mare parte din răspunsuri până pe la două luni jumătate, au fost la fel: este normal, nu trebuie să te sperii, copilul îşi ia ce are şi cât are nevoie chiar dacă are reflux. Trebuie doar să tolerezi şi să te obişnuieşti cu asta pentru că în jur de trei luni ar trebui să îi treacă.
Între timp, la două luni am fost inclusiv la urgențe unde i-au făcut o radiografie abdominală pentru a depista dacă un muşchi blochează trecerea laptelui mai departe în organism.
Am ajuns şi la trei luni şi a fost la fel. Mai ales că uneori părea sa aibă şi dureri. Iar la pediatru, aceeaşi poveste. Doar că de data asta am primit recomandare pentru Gavsicon pentru bebeluşi care chiar l-a ajutat când nu putea fi alinat cu nimic şi cu explicația că există două tipuri de reflux. Un reflux normal, fără dureri constante în care l-au încadrat pe #domnulbucurie al nostru şi varianta de reflux care se încadrează la boală, pentru care se dă tratament de calmare a acidității, disconfortului şi durerii. În acelaşi timp aceste medicamente au efecte adverse, (ca şi Gavisconul care constipă) şi nu tratează boala în sine. Adică în continuare va vomita. Ultima soluție este o operație pe care nu o recomandă pentru că de obicei totul trece de la sine.
Acum la aproape şase luni, lucrurile s-au mai ameliorat, nu mai avem nevoie de Gaviscon, decât foarte foarte rar.
Dacă bebeluşul tău ia în greutate şi se dezvoltă normal, refluxul nu este decât o problemă trecătoare.
Ce am făcut ca să îl ajutăm pe bebe şi pe noi?
Încă de la naştere salteaua din pătuț va fi poziționată mai sus la nivelul capului; Foloseşte un prosop atunci când îl pui pe umăr să râgâie; Cere ajutorul atunci când simți că cedezi, nu trebuie să faci totul de una singură; Odihneşte-te pentru a putea face față; Mergi la medic sau la urgențe de câte ori îți spune instinctul. Tu îți cunoşti cel mai bine copilul;
Ca o concluzie, aş vrea să transmit mămicilor care se confruntă cu zeci de haine de spălat, cu mii de şervețele consumate, cu spălat pe jos de o sută de ori, cu frustrarea de a hrăni copilul şi de a crede că nu asimilează ce îi dai, cu frica de înec, că nu sunt singurele care trec prin asta şi că 40% dintre bebeluşi au această problemă.
Ceea ce am învățat în toată aventura de până acum este că majoritatea problemelor sunt pentru moment chiar dacă uneori pare incredibil şi că trebuie să îi oferi copilului tău toată toleranța, înțelegerea şi iubirea chiar şi atunci când nu mai poți. În plus, dacă e o problemă care ştii că va dura, învață să trăieşti cu ea, alături de micuțul tău pentru că nimeni înafară de tine nu îi poate oferi asta. Iar el are nevoie de toate astea, acum.