Pe Ș. l-am cunoscut cu cîțiva ani în urmă în calitate de angajator al meu.

Era la un moment dat un slogan politic care suna cam așa: “România lucrului bine făcut”. De fiecare dată când am auzit sloganul ăsta, creierul meu a preluat doar “lucrul bine făcut” iar gândurile mele se îndreptau spre el. Căci nu văd alte cuvinte mai potrivite pentru a-l descrie pe Ș.

Om “cu scaunul la cap”, inginer se profesie și proprietar de afacere de foarte mulți ani, cu o soție minunată și cu trei fete deosebite. Tată de fete, atât de sensibil uneori și totuși atât de ferm în toate acțiunile sale.

Am avut o relație angajator – angajat  relaxată, căci după cum am spus, omul știa pe lângă profesia lui, tot ce înseamnă hârțogăraia pentru o firmă, relația cu contabilitatea sau cu celelalte instituții ale statului. Iar eu încercam să țin aproape.
Deși uneori poate nu îşi dă seama, omul – căci așa este omul în adevăratul sens al cuvântului – are un echilibru în tot ceea ce face. De fiecare dată când încercam să fiu extrem de oficială în birou și să îmi văd strict de treburile mele, venea cu aerul boem povestindu-ne cu o sinceritate pe care nu prea o mai găsești, despre O., soția lui pe care o apreciază atât de mult, despre ce au mai făcut socrii la țară, despre fete sau despre pisica lor. Asta uneori. Alteori simțind aerul prea relaxat din birou venea cu o oarecare fermitate și cu aceeaşi înverșunare vis-a-vis de neprofesionalismul oamenilor pe care îi întâlnește adesea “la stat”.

Concepțiile lui despre muncă și despre corectitudine s-au bătut adesea cap în cap cu cele ale celor cu care a lucrat. Chiar și așa a încercat mereu să găsească soluții cu o abordare sinceră și profesionistă. Și aproape mereu le-a găsit.

În urmă cu un an a venit momentul să ne despărțim, cu ocazia deciziei mele de a mă muta în Belgia. Despărțirea a fost desigur emoționantă.

La un an și jumătate de la plecarea mea din România aș vrea să îi transmit doar atât: ai avut și ai în continuare dreptate, Ș.!

• Ai avut dreptate de fiecare dată când te-ai luptat cu morile de vânt și ai simțit cum sistemul te învinge.
• Ai avut dreptate de fiecare dată atunci când ai căutat trei zile la rând un produs pe un mare site și pe care apoi ți l-au trimis defect din cauza neprofesionalismului de care au dat dovadă.
• Ai avut dreptate când ai descoperit singur faptul că mașina ta nu era dotată cu specificațiile din anunțul de vânzare.
• Ai avut dreptate atunci când ai lucrat la un proiect, l-ai predat cu bună credință și nu ți-a fost făcută plata.
• Ai avut dreptate atunci când ai fost chemat să ocupi o funcție într-o instituție de stat și ai refuzat pentru că știi cum funcționează lucurile la stat.
• Ai mai avut dreptate atunci când încercai fără obligația și controlul nimănui să selectezi deșeurile electronice și nu doar.
• Ai avut dreptate în toate cazurile de mai sus și în alte asemenea pe care nu mi le mai amintesc acum, căci gândirea ta este una sănătoasă, responsabilă, care lipsește unei bune părți din populația țării noastre.

Într-un an și jumătate am avut timp să observ diferențele de mentalitate și de acțiune dintre noi, cei care am muncit și poate încă mai muncesc în România pe principiul “merge și așa” și cei de aici care au un sistem bine pus la punct care funcționează indiferent dacă mâine pică guvernul ori ba și care respectă legile și regulile.
De multe ori nu ți-ai găsit locul și de când am ajuns aici te înțeleg perfect.

Noi cei care am emigrat cu speranța creării unui viitor mai sigur, putem face o listă destul de lungă cu lucruri care la început ni s-au părut cel puțin ciudate ca apoi să ne dăm seama că toate aceste “ciudățenii” au un scop bine definit și că nu a făcut cineva o regulă peste noapte pur și simplu.

Pentru a beneficia de un sistem capabil să ne susțină nevoile într-un mod corect și decent trebuie ca fiecare dintre noi să facem lucrurile ca la carte. E responsabilitatea noastră să ne creăm un mediu propice dezvoltării sănătoase. Asta nu se poate întâmpla decât dacă fiecare dintre noi se implică. Iar cea mai bună implicare de care putem da dovadă în cel mai scurt timp, este să ne facem simțită prezența la vot pe 6 decembrie. Eu deja am votat prin corespondență.

Cu speranță și dor de România,

C.